Sf. Ioan de Avila

• Doctor al Bisericii, preot
• 1499-1569
• n.: la 6 ianuarie 1499, Almodovar del Campo, Spania
• d.: la 10 mai 1569, Montilla, Spania
• 10 mai (latin)

Ioan (Juan) s-a născut în Almodovar del Campo, Ciudad Real, în anul 1499, în mijlocul unei familii bogate, care l-a educat în credinţa creştină. În tinereţe, a studiat dreptul la Salamanca. O întâlnire cu Isus Cristos i-a schimbat radical viaţa, şi a părăsit Salamanca şi un viitor promiţător pentru a se dedica rugăciunii timp de trei ani.

Bine călăuzit de îndrumătorii lui spirituali, s-a hotărât să devină preot şi să îşi consacre viaţa lui Cristos şi evanghelizării. Doisprezece săraci l-au însoţit în ziua hirotonirii lui ca preot, deoarece părinţii lui muriseră între timp. Nu au fost ospeţe sau risipe. Arzând de iubire faţă de Cristos, Ioan de Avila a fost interesat doar să se dedice predicării. În 1527, s-a oferit să meargă în Noua Spanie – adică în Mexic – ca misionar. Arhiepiscopul de Sevilla, informat despre modul în care celebra Sfânta Liturghie şi despre abilităţile lui catehetice, i-a cerut însă să se dedice evanghelizării Diecezei sale şi apoi a celorlalte Dieceze din împrejurimi, o muncă ce i-a adus titlul de „Apostol al Andaluziei”.

În 1527 a început să scrie lucrarea „Audi, filia” (Ascultă, fiică), la care a mai revenit de-a lungul întregii sale vieţi. Predicile sale atrăgeau mase mari de credincioşi. Apelurile sale pentru reformă şi criticile aduse aristocraţiei au făcut ca în 1531 să fie denunţat şi judecat de Inchiziţie. Sub acuzaţia că a exagerat pericolele bogăţiei a fost închis în vara anului 1532, dar în cele din urmă a fost declarat nevinovat şi eliberat în iulie 1533. În jurul anului 1538 a obţinut masterul în teologie sacră, devenind apoi rectorul Universităţii din Baeza.

Din 1551 starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit semnificativ. Ultimii ani de viaţă şi i-a petrecut semi-retras în Montilla, în provincia Cordoba. A murit la 10 mai 1569, la 69 de ani, şi conform dorinţei sale a fost îngropat acolo, în biserica iezuită a Întrupării, care acum este sanctuar în amintirea sa. Opera lui Ioan de Avila este strânsă în limba spaniolă în 6 volume, reunind două redactări pentru „Audi, filia”, 82 de predici şi conferinţe spirituale, câteva comentarii biblice, 257 de scrisori şi unele tratate despre reformă. A corespondat printre alţii cu Ignaţiu de Loyola, Ioan al lui Dumnezeu şi Tereza de Avila.

Când în 2012 l-a declarat Doctor al Bisericii, Papa Benedict al XVI-lea îl descria astfel pe Ioan de Avila: „Profund cunoscător al Sfintelor Scripturi, era înzestrat cu spirit misionar arzător. A ştiut să pătrundă cu profunzime singulară misterele Răscumpărării realizate de Cristos pentru omenire. Om al lui Dumnezeu, unea rugăciunea constantă cu acţiunea apostolică. S-a dedicat predicării şi creşterii practicii Sacramentelor, concentrându-şi activitatea în îmbunătăţirea formării candidaţilor la preoţie, a călugărilor şi a laicilor, în vederea unei reforme rodnice a Bisericii.”