Sf. Hugo de Grenoble

• Episcop
• 1053-1132
• n.: în 1053, Châteauneuf, Franţa
• d.: la 1 aprilie 1132, Grenoble, Franţa
• 1 aprilie (latin)

Hugo s-a născut la Châteauneuf-sur-Isère, Franţa, arătând de tânăr pietate şi pricepere teologică. Aşa se face că, laic fiind, a fost numit canonic de Valence. La Conciliul de la Avignon, din 1080, Papa Grigore al VII-lea îl numeşte Episcop de Grenoble, la doar 27 de ani. Cu toate protestele sale şi repetatele încercări de a lăsa episcopatul, timp de 52 de ani a păstorit cu înţelepciune şi dragoste Dieceza ce i-a fost încredinţată.

În acel timp, Biserica Catolică trecea printr-o perioadă de mari frământări şi de scădere a nivelului de viaţă spirituală a credincioşilor şi a clerului; simonia – vânzarea şi cumpărarea funcţiilor bisericeşti -, nepotismul şi imoralitatea multor clerici făceau ravagii în via Domnului. Sfântul Papă Grigore al VII-lea (1073-1085) a început opera de refacere şi reorganizare a Bisericii, operă pe care succesorii săi au continuat-o. Hugo de Grenoble a răspuns chemării, angajându-se cu sinceritate în lucrarea de reînnoire şi deplină dăruire sufletească. Viaţa sa personală era o mărturie vie a acestei transformări.

În 1084 l-a primit pe Sf. Bruno (fondatorul Ordinului Cartuzian) împreună cu şase însoţitor, după ce i-a văzut într-un vis. I-a ajutat să deschidă o mănăstire, oferindu-le Valea Chartreuse, din munţii Alpi, unde a luat fiinţă „La Grande Chartreuse”, mănăstire care şi astăzi atrage multe suflete mari. Hugo venea des aici şi se spune că adoptase mult din stilul de viaţă al acestor călugări. A fondat o altă mănăstire în apropiere, „Monastère de Chalais”. A murit la 1 aprilie 1132, fiind canonizat la scurt timp.

Numele Hugo provine din cuvântul hug = inteligenţă, putere de cunoaştere, de a înţelege valoarea lucrurilor. Sfântul Hugo a înţeles deplin cuvântul psalmistului: „mai de preţ este o zi în lăcaşul tău, Doamne, decât mii de zile în palatele celor ce nu te au pe Tine în inimă”.