Sf. Eusebiu de Vercelli

• Episcop
• 283-371
• n.: în 283, Sardinia
• d.: la 1 august 371, Vercelli, Italia
• 2 august (latin)

Prieten şi colaborator al sfântului Atanasie din Alexandria şi al sfântului Ilariu de Poitiers, sfântul Eusebiu a fost unul dintre principalii artizani ai organizării interne şi externe a Bisericii, scăpată recent de experienţa persecuţiilor. Născut în Sardinia la începutul secolului al IV-lea, Eusebiu, după exemplul atâtor „provinciali” înstăriţi şi plini de inteligenţă, venise la Roma pentru a completa studiile şi a se orienta spre o carieră profitabilă, cum ar fi cea politică sau avocăţească. Eusebiu nu era numele primit la naştere. Cu acest nume el a primit botezul la Roma, după ce s-a convertit la creştinism. Pentru că cel care l-a botezat a fost însuşi sfântul papă Eusebiu, tânărul sard a voit să fie numit cu acelaşi nume, după exemplul liberţilor, care din recunoştinţă faţă de patron îşi însuşeau numele lui, după ce acesta îi elibera de sclavie.

Din simplu lector al Bisericii din Roma, în scurt timp a fost hirotonit preot şi apoi, în anul 345, episcop cu sediul la Vercelli. În cei 26 de ani de episcopat al său el a fost pentru oraşul piemontez ceea ce, puţin după aceea, avea să fie pentru Milano sfântul Ambrozie: un păstor zelos, plin de iniţiative, interesat în mod generos de viaţa Bisericii chiar şi dincolo de hotarele restrânse ale diecezei sale. La Vercelli a consacrat prima catedrală, adaptând vechiul templu păgân dedicat zeiţei Vesta şi introducând un nou ritual liturgic. Intuiţia cea mai originală, pe plan pastoral, a fost cea privitor la clerul diecezan, pe care l-a adunat pentru viaţa comună în diferite sate ale teritoriului său. Acel experiment, introdus de el pentru prima dată în Apus, va fi reluat 12 secole mai târziu de către diferiţi reformatori ai clerului. În aprinsele lupte teologice s-a situat printre apărătorii credinţei de la Niceea şi alături de apărătorul ei de neclintit, sfântul Atanasie, pe care arienii, susţinuţi de către împăratul Constanţiu, îl exilaseră de mai multe ori.

Chiar şi Eusebiu a avut parte de exil, după ce la sinodul de la Milano ereticii au avut avantaj. Sfântul episcop a fost trimis în lanţuri în îndepărtata Palestina, unde a rămas timp de şase ani închis într-o închisoare din Scitopoli. Eliberat o dată cu venirea la putere a lui Iulian Apostatul, s-a dus să-l viziteze pe sfântul Atanasie, cu care a petrecut o scurtă perioadă. Ajuns la scaunul său, a colaborat cu episcopul Ilarie de Poitiers pentru a pune capăt dezbinărilor cauzate în Bisericile din nord de către erezie. Eusebiu este amintit în istoria literaturii creştine vechi pentru traducerea în latină a Comentariilor asupra Psalmilor ale omonimului său Eusebiu din Cazarea.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei